CETATEA FAGARAS

CETATEA FAGARAS - unul dintre cele mai mari si mai bine conservate fortificatii medievale din intreaga tara si chiar din Europa.

Cetatea Fagaras – un colt de istorie vie

Asezat undeva la jumatatea drumului intre alte doua mari centre medi...evale – Brasov si Sibiu, orasul Fagaras are istoria sa. Centrul de interes al orasului, din acest punct de vedere, este Cetatea Fagaras, unul dintre cele mai mari si mai bine conservate fortificatii medievale din intreaga tara si chiar din Europa. Acest complex feudal a carui edificare a demarat spre sfarsitul secolului al XIV-lea (conform unor studii constructia a inceput in 1310) si a carei construire a continuat, prin adaugiri succesive, pana spre jumatatea secolului al XVI-lea, a avut la baza o fortificatie din lemn, protejata cu un sant si un val de pamant, ridicata in secolul al XII-lea. Prin urmare s-a facut dovada existentei unei organizari politico-militare autohtone voievodale timpurii in Tinutul Fagarasului. Interesant este faptul ca Tara Fagarasului – si implicit cetatea Fagaras – a fost in stapanirea domnitorilor munteni, cu intermitente, pana la jumatatea secolului al XV-lea.

De-a lungul existentei sale fortul a fost resedinta unor domnitori valahi precum Vlaicu Voda si Mircea cel Batran, apoi a fost locuit de principii ardeleni, pentru ca in final, Cetatea Fagaras sa ajunga sub stapanirea membrilor dinastiei de Habsburg. În perioada 1507-1848, cetatea a avut 33 de capitani supremi. A fost mult timp un centru important pe harta principatelor romanesti gazduind chiar, de cateva ori, sedintele Dietei Transilvaniei. Probabil ca cel mai important vizitator al cetatii a fost voievodul Mihai Viteazul. Soarta a facut ca, in urma pierderii luptei de la Miraslau, Mihai sa se adaposteasca pentru o vreme aici. Familia sa va ramane in cetate pana în anul 1601.
Ulterior Cetatea Fagaras a fost utilizata in diverse scopuri. O perioada speciala este cea cuprinsa între anii 1948 – 1960, cand a functionat ca inchisoare pentru detinutii politici ai regimului comunist. Ca urmare a acestui fapt in incinta sa a fost infiintat un Muzeu al Rezistentei Anticomuniste din Romania. Din 1965 intregul complex functioneaza ca muzeu, adapostind si Biblioteca Municipala.

http://www.brasovpress.ro/2012/06/04/cetatea-fagaras-un-colt-de-istorie-vie/ See More

Centrul unuia dintre cele mai mari domenii din Transilvania, care la 1632 cuprindea 52 de sate, cetatea Făgăraşului a fost, începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi mai cu seamă în secoul al XVII-lea, reşedinţă nobiliară şi princiară importantă.

Construirea unui punct fortificat la Făgăraş trebuie pusă în legătură cu poziţia sa strategică – la jumătatea drumului comercial dinspre Sibiu şi Braşov şi în vecinătate Ţării Româneşti (de a cărei istorie a fost legată), stăpânirea cetăţii dovedindu-se foarte importantă. Ştefan Mailat şi Gaşpar Becheş au folosit-o ca piesă de bază în lupta pentru tronul Transilvaniei, Mihai Viteazul a considerat-o ,,cetate de scaun”, principele Gabriel Bethlen i-a acordat întâietate faţă de Alba Iulia în modernizarea fortificaţiilor, iar Mihail Apafi o va transforma, datorită poziţiei sale întărite, în reşedinţă princiară. Aici, în cetatea Făgăraşului s-au ţinut între 1670 şi 1691 11 Diete şi 18 delegaţii (reuniuni mai restrânse), în timp ce la Alba Iulia 15 Diete şi 3 delegaţii.

 http://www.istorie-pe-scurt.ro/cetatea-fagarasului-bijuteria-din-inima-romaniei/

Cristina David

Satul cu o singură uliță si peisaje mirifice de poveste

 

La aproximativ 100 de kilometri de Arad, pe o coama inalta a Munţilor Zarandului, se află un sat ascuns de ochii lumii, unde poveştile bunicilor despre lumea de altădată se transformă în realitate. Din localitatea Buteni se desprinde un drum spre comuna Chisindia de care apartine satul Vasoaia așezat într-un cadru natural deosebit la aproape  600 de metri altitudine, între păduri de foioase și fânețe. Din Chisindia  drumul asfaltat urcă pe culmea dealurilor și te poartă cale de 11 Km prin locuri frumoase, printre păduri și fânețe, făcându-te să dorești să te oprești mereu să admiri  peisajul care încântă ochiul și sufletul  deopotrivă, iar de acolo până la Văsoaia mai sunt 10 kilometri. Până anul trecut, la sat se ajungea doar pe jos, căci ultima parte a drumului, abruptă, nu putea fi străbătută cu maşina. Anul trecut, asfaltul a ajuns până în mijlocul satului iar accesul este mult mai uşor pentru cei care doresc să se desprindă pentru un sfârşit de săptămână sau chiar pentru mai multe zile de agitaţia oraşului.
Satul cu o singura ulita
Într-o zonă de o frumuseţe sălbatică, viaţa sătenilor din Văsoaia e de-a dreptul arhaică, netulburată prea mult de influenţele lumii moderne care au pătruns tot mai mult în mediul rural mai puţin izolat. Cătunul a fost electrificat abia în urmă cu două decenii iar cei aproximativ 60 de locuitori, cei mai mulţi oameni în vârstă, continuă să ducă o viaţă domestică, desfăşurată după anotimpuri şi după ritmul impus de animalele care cresc în ogradă. Creşterea animalelor a fost principala ocupaţie a locuitorilor, aici s-au ţinut şi târguri ale celor mai frumoase animale – mai ales vite şi cai dar şi turme de oi – iar la spectacole de folclor parada portului popular şi autenticele cântece populare au fost întotdeauna la mare cinste. Numărul animalelor e însă tot mai mic căci sătenii, în jur de 60 la număr, nu mai sunt în putere pentru a se ocupa de ele.

Satul are în jur de 50 de case, cele mai multe bătrâneşti, grupate pe o singură stradă dar nu foarte apropiate între ele. Există însă şi destule case complet izolate, multe fără gard, ai căror locuitori sunt stăpânii naturii din jur. Apa e luată din câteva fântâni iar pentru animale se mai adună apa de ploaie, telefoane fixe nu există, dar veştile circulă şi chiar localnicii care trebuie să străbată o pădure pentru a ajunge în sat sunt la curent cu „evenimentele” locului. În centrul satului se află biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ridicată acum mai bine de un veac în locul unei vechi bisericuţe de lemn, iar tradiţiile sunt păstrate cu sfinţenie, de bătrânii satului, oameni cu frică de Dumnezeu. Peisajul este de vis în orice anotimp iar sătenii, peste măsură de ospitalieri, bucuroşi oricând să le treci pragul caci oamenii de la deal și munte sunt prietenoși, mai sufletiști și mai aproape de semenii lor. Aici și dacă nu te cunosc  te cheamă în casa lor și te pun la masă , sunt oameni ospitalieri și buni, calzi și cu frică de Dumnezeu. Aerul curat, liniştea, mierea de munte şi fructele de pădure, mâncarea proaspătă şi sănătoasă de la sat, luată din grădină şi de la animalele din ogradă dar şi drumul devenit mai accesibil până în acest paradis montan, atrag tot mai mulţi vizitatori, chiar dacă, cel puţin deocamdată, nu se poate vorbi de agroturism.
Trasee turistice
Cei care aleg să stea mai multe zile în zonă, pot face excursii în împrejurimi, la lacul de acumulare şi barajul de la Tauţ, aflat la o distanţă de câţiva kilometri, sau la grota „Casa de piatră”, care are o suprafaţă de aproximativ 100 de metri pătraţi. De la Văsoaia se mai poate parcurge şi „traseul sălaşelor ţărăneşti” din zonă, care are o lungime de 33 de kilometri, coboară de pe cresta muntelui spre satul Nadăş, străbătând mai multe culmi, cu diferenţe de nivel nu prea mari, şi este accesibil tot anul.
Traseul, marcat, poate fi parcurs în două zile, iar refugiul Strănaşa din apropiarea Nadăşului, o fostă casă ţărănească transformată în obiectiv turistic, poate fi un loc de cazare la un preţ modic sau se pot aşeza corturi.
Surse foto – wikipedia, virtualarad.net, claudiumoga.blogspot.ro, photomagazine.ro, un-munte-de-amintiri.blogspot.ro, imm-arad.ro

Cristina David