SCHITUL OSTROV - Biserica dintre ape

De ce schitul Ostrov este cunoscut ca biserica dintre ape ?

Râul Olt pleacă din Harghita şi undeva la Turnu Măgurele în judeţul Teleorman soseşte la Dunăre. Este al doilea ca mărime din România, traversează jumătate din ţară, cunoaşte munţi, dealuri şi şesuri. Minunea a făcut ca în dreptul localităţii Călimăneşti, prima aşezare după ce părăseşte Munţii Făgăraşului, Oltul să dea naştere unei insule, singura insulă cunoscută din traseul său itinerar. Este vorba de insula Ostrov. Aceasta frumoasa insula  este azi o arcă, unde Dumnezeu a dorit să aibă o biserică de această dată – biserica dintre ape, prima care s-a înălţat la cer…

Biserica dintre ape, cum mai este cunoscută, schitul Ostrov aflat în Călimăneşti are ca act de naştere documentul emis de cancelaria voievodului Radu cel Mare, la 1500.

„Este atestat documentar ca prima mănăstire de maici din Ţara Românească. Ostrovul va fi pe rând – locaş de rugăciune, loc de surghiun şi penitenţă, incintă ocupată samavolnic, distrusă şi pustiită, teren zguduit de cutremure şi monument istoric deposedat de propriile obiecte de patrimoniu”, după cum precizează Arhiepiscopia Râmnicului.

Începand cu secolul al XVI-lea până în 1890, Schitul Ostrov a fost schit de călugăriţe. În acest schit s-au călugărit soţia lui Neagoe Basarab, Doamna Despina cu numele de Platonida, şi mama lui Mihai Viteazul care şi-a luat numele de Teofana.
Schitul Ostrov este primul așezământ monahal de pe teritoriul actualei Românii pentru călugărițe, lucru remarcat în istoricul schitului afișat la intrare.
Biserica este rezidită pe locul unei biserici mai vechi din secolul al XIV-lea sau începutul secolului al XV-lea, între anii 1520-1521, fiind ctitorită de domnitorul Neagoe Basarab şi soţia sa, doamna Despina.

Biserica ce are ca hram praznicul ”Naşterea Maicii Domnului” a fost sfinţita nezugrăvită, pentru cult folosindu-se în prima fază icoane pictate, aflate astăzi în Muzeul de Artă al României. Altarul a fost pictat în 1752, restul bisericii fiind în stil frescă, de o remarcabilă valoare artistică şi a fost terminat în anul 1760. Tot atunci i s-a înlocuit şi inscripţia din pisania veche cu un text românesc, scris cu litere chirilice.

O mare podoabă de arhitectură interioară, care a infrunţat vremurile, este ”tâmpla aurită”, din lemn de tei care datează exact de la zidirea bisericii. Icoanele împărăteşti sunt foarte vechi, unele ipoteze susţinând că ar fi chiar cele originare. Icoana Maicii Domnului a fost restaurată în 1791 de Ioan Zugravul.

La 22 decembrie 1838 chiliile şi clădirile existente au fost distruse de un incendiu, fiind rezidite pe temeliile vechi în anul 1940. Principalele restaurări s-au făcut în anii 1940, 1956-1957, 1962-1963.

Din timpul lui Neagoe Basarab au rămas trei icoane: Sfântul Nicolae, Coborârea de pe cruce şi Sfântul Sava, toate de o mare valoare artistică, în prezent aflate în custodia Muzeului de Arta al României.
Ostrovul este legat de staţiunea balneo-climaterică Călimăneşti-Căciulata printr-un pod, la o distanţă de 5 km de la halta C.F.R. Călimăneşti-Jiblea.

Drama acestei bijuterii se putea produce în 1980. Oltul a fost ales să fie primul râu din ţară regularizat începând cu anii ’70, în sensul că statul român a început amenajarea hidroenergetică a întregului curs. Nu mai puţin de 20 de hidrocentrale se află azi de la Făgăraş şi până la Dunăre construite.

Încercarea decisivă pentru insulă cât mai ales pentru mănăstirea Ostrov a venit în anii 1978 –1981, când amenajarea hidroenergetică Călimăneşti a hotărât clar: Insula şi biserica trebuie demolate! Nu contau arborii seculari, nici credincioşii.

Negocierile s-au purtat mult între statul comunist şi Biserica Ortodoxă Română în căutarea soluţiilor. Atunci, la insistenţele Episcopiei Râmnicului şi ale specialiştilor (foarte mulţi ingineri din cadrul Ministerului Energiei, directori de şantier), Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, din Bucureşti a elaborat un proiect de salvare a bisericii, foarte complex în acea vreme, prin ridicarea acesteia cu 6 metri, una dintre cele mai riscante soluţii aplicate în domeniul relocării de monumente şi a doua lucrare de acest gen executată pe teritoriul României.
Ridicarea mănăstirii a început pe 11 august 1981 şi s-a derulat fără incidente majore, astfel încât monumentul a fost salvat, iar lucrarea catalogată drept una dintre cele mai curajoase iniţiative în domeniul restaurării.
Astfel insula şi mănăstirea există şi astăzi supraînalţate cu 6 metri. Insula are formă de arcă, este unul din parcurile centrale ale staţiunii, iar mănăstirea de maici – Ostrov situată în partea de sud atrage prin sutele de flori, arbori ornamentali, linişte, turiştii care sosesc în Vâlcea.

foto - Cristina David

Cristina David