CETATEA FAGARAS

CETATEA FAGARAS - unul dintre cele mai mari si mai bine conservate fortificatii medievale din intreaga tara si chiar din Europa.

Cetatea Fagaras – un colt de istorie vie

Asezat undeva la jumatatea drumului intre alte doua mari centre medi...evale – Brasov si Sibiu, orasul Fagaras are istoria sa. Centrul de interes al orasului, din acest punct de vedere, este Cetatea Fagaras, unul dintre cele mai mari si mai bine conservate fortificatii medievale din intreaga tara si chiar din Europa. Acest complex feudal a carui edificare a demarat spre sfarsitul secolului al XIV-lea (conform unor studii constructia a inceput in 1310) si a carei construire a continuat, prin adaugiri succesive, pana spre jumatatea secolului al XVI-lea, a avut la baza o fortificatie din lemn, protejata cu un sant si un val de pamant, ridicata in secolul al XII-lea. Prin urmare s-a facut dovada existentei unei organizari politico-militare autohtone voievodale timpurii in Tinutul Fagarasului. Interesant este faptul ca Tara Fagarasului – si implicit cetatea Fagaras – a fost in stapanirea domnitorilor munteni, cu intermitente, pana la jumatatea secolului al XV-lea.

De-a lungul existentei sale fortul a fost resedinta unor domnitori valahi precum Vlaicu Voda si Mircea cel Batran, apoi a fost locuit de principii ardeleni, pentru ca in final, Cetatea Fagaras sa ajunga sub stapanirea membrilor dinastiei de Habsburg. În perioada 1507-1848, cetatea a avut 33 de capitani supremi. A fost mult timp un centru important pe harta principatelor romanesti gazduind chiar, de cateva ori, sedintele Dietei Transilvaniei. Probabil ca cel mai important vizitator al cetatii a fost voievodul Mihai Viteazul. Soarta a facut ca, in urma pierderii luptei de la Miraslau, Mihai sa se adaposteasca pentru o vreme aici. Familia sa va ramane in cetate pana în anul 1601.
Ulterior Cetatea Fagaras a fost utilizata in diverse scopuri. O perioada speciala este cea cuprinsa între anii 1948 – 1960, cand a functionat ca inchisoare pentru detinutii politici ai regimului comunist. Ca urmare a acestui fapt in incinta sa a fost infiintat un Muzeu al Rezistentei Anticomuniste din Romania. Din 1965 intregul complex functioneaza ca muzeu, adapostind si Biblioteca Municipala.

http://www.brasovpress.ro/2012/06/04/cetatea-fagaras-un-colt-de-istorie-vie/ See More

Centrul unuia dintre cele mai mari domenii din Transilvania, care la 1632 cuprindea 52 de sate, cetatea Făgăraşului a fost, începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi mai cu seamă în secoul al XVII-lea, reşedinţă nobiliară şi princiară importantă.

Construirea unui punct fortificat la Făgăraş trebuie pusă în legătură cu poziţia sa strategică – la jumătatea drumului comercial dinspre Sibiu şi Braşov şi în vecinătate Ţării Româneşti (de a cărei istorie a fost legată), stăpânirea cetăţii dovedindu-se foarte importantă. Ştefan Mailat şi Gaşpar Becheş au folosit-o ca piesă de bază în lupta pentru tronul Transilvaniei, Mihai Viteazul a considerat-o ,,cetate de scaun”, principele Gabriel Bethlen i-a acordat întâietate faţă de Alba Iulia în modernizarea fortificaţiilor, iar Mihail Apafi o va transforma, datorită poziţiei sale întărite, în reşedinţă princiară. Aici, în cetatea Făgăraşului s-au ţinut între 1670 şi 1691 11 Diete şi 18 delegaţii (reuniuni mai restrânse), în timp ce la Alba Iulia 15 Diete şi 3 delegaţii.

 http://www.istorie-pe-scurt.ro/cetatea-fagarasului-bijuteria-din-inima-romaniei/

Cristina David

Satul cu o singură uliță si peisaje mirifice de poveste

 

La aproximativ 100 de kilometri de Arad, pe o coama inalta a Munţilor Zarandului, se află un sat ascuns de ochii lumii, unde poveştile bunicilor despre lumea de altădată se transformă în realitate. Din localitatea Buteni se desprinde un drum spre comuna Chisindia de care apartine satul Vasoaia așezat într-un cadru natural deosebit la aproape  600 de metri altitudine, între păduri de foioase și fânețe. Din Chisindia  drumul asfaltat urcă pe culmea dealurilor și te poartă cale de 11 Km prin locuri frumoase, printre păduri și fânețe, făcându-te să dorești să te oprești mereu să admiri  peisajul care încântă ochiul și sufletul  deopotrivă, iar de acolo până la Văsoaia mai sunt 10 kilometri. Până anul trecut, la sat se ajungea doar pe jos, căci ultima parte a drumului, abruptă, nu putea fi străbătută cu maşina. Anul trecut, asfaltul a ajuns până în mijlocul satului iar accesul este mult mai uşor pentru cei care doresc să se desprindă pentru un sfârşit de săptămână sau chiar pentru mai multe zile de agitaţia oraşului.
Satul cu o singura ulita
Într-o zonă de o frumuseţe sălbatică, viaţa sătenilor din Văsoaia e de-a dreptul arhaică, netulburată prea mult de influenţele lumii moderne care au pătruns tot mai mult în mediul rural mai puţin izolat. Cătunul a fost electrificat abia în urmă cu două decenii iar cei aproximativ 60 de locuitori, cei mai mulţi oameni în vârstă, continuă să ducă o viaţă domestică, desfăşurată după anotimpuri şi după ritmul impus de animalele care cresc în ogradă. Creşterea animalelor a fost principala ocupaţie a locuitorilor, aici s-au ţinut şi târguri ale celor mai frumoase animale – mai ales vite şi cai dar şi turme de oi – iar la spectacole de folclor parada portului popular şi autenticele cântece populare au fost întotdeauna la mare cinste. Numărul animalelor e însă tot mai mic căci sătenii, în jur de 60 la număr, nu mai sunt în putere pentru a se ocupa de ele.

Satul are în jur de 50 de case, cele mai multe bătrâneşti, grupate pe o singură stradă dar nu foarte apropiate între ele. Există însă şi destule case complet izolate, multe fără gard, ai căror locuitori sunt stăpânii naturii din jur. Apa e luată din câteva fântâni iar pentru animale se mai adună apa de ploaie, telefoane fixe nu există, dar veştile circulă şi chiar localnicii care trebuie să străbată o pădure pentru a ajunge în sat sunt la curent cu „evenimentele” locului. În centrul satului se află biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ridicată acum mai bine de un veac în locul unei vechi bisericuţe de lemn, iar tradiţiile sunt păstrate cu sfinţenie, de bătrânii satului, oameni cu frică de Dumnezeu. Peisajul este de vis în orice anotimp iar sătenii, peste măsură de ospitalieri, bucuroşi oricând să le treci pragul caci oamenii de la deal și munte sunt prietenoși, mai sufletiști și mai aproape de semenii lor. Aici și dacă nu te cunosc  te cheamă în casa lor și te pun la masă , sunt oameni ospitalieri și buni, calzi și cu frică de Dumnezeu. Aerul curat, liniştea, mierea de munte şi fructele de pădure, mâncarea proaspătă şi sănătoasă de la sat, luată din grădină şi de la animalele din ogradă dar şi drumul devenit mai accesibil până în acest paradis montan, atrag tot mai mulţi vizitatori, chiar dacă, cel puţin deocamdată, nu se poate vorbi de agroturism.
Trasee turistice
Cei care aleg să stea mai multe zile în zonă, pot face excursii în împrejurimi, la lacul de acumulare şi barajul de la Tauţ, aflat la o distanţă de câţiva kilometri, sau la grota „Casa de piatră”, care are o suprafaţă de aproximativ 100 de metri pătraţi. De la Văsoaia se mai poate parcurge şi „traseul sălaşelor ţărăneşti” din zonă, care are o lungime de 33 de kilometri, coboară de pe cresta muntelui spre satul Nadăş, străbătând mai multe culmi, cu diferenţe de nivel nu prea mari, şi este accesibil tot anul.
Traseul, marcat, poate fi parcurs în două zile, iar refugiul Strănaşa din apropiarea Nadăşului, o fostă casă ţărănească transformată în obiectiv turistic, poate fi un loc de cazare la un preţ modic sau se pot aşeza corturi.
Surse foto – wikipedia, virtualarad.net, claudiumoga.blogspot.ro, photomagazine.ro, un-munte-de-amintiri.blogspot.ro, imm-arad.ro

Cristina David

 

 

  

 

 

 

 

 

 

  

 

SCHITUL OSTROV - Biserica dintre ape

De ce schitul Ostrov este cunoscut ca biserica dintre ape ?

Râul Olt pleacă din Harghita şi undeva la Turnu Măgurele în judeţul Teleorman soseşte la Dunăre. Este al doilea ca mărime din România, traversează jumătate din ţară, cunoaşte munţi, dealuri şi şesuri. Minunea a făcut ca în dreptul localităţii Călimăneşti, prima aşezare după ce părăseşte Munţii Făgăraşului, Oltul să dea naştere unei insule, singura insulă cunoscută din traseul său itinerar. Este vorba de insula Ostrov. Aceasta frumoasa insula  este azi o arcă, unde Dumnezeu a dorit să aibă o biserică de această dată – biserica dintre ape, prima care s-a înălţat la cer…

Biserica dintre ape, cum mai este cunoscută, schitul Ostrov aflat în Călimăneşti are ca act de naştere documentul emis de cancelaria voievodului Radu cel Mare, la 1500.

„Este atestat documentar ca prima mănăstire de maici din Ţara Românească. Ostrovul va fi pe rând – locaş de rugăciune, loc de surghiun şi penitenţă, incintă ocupată samavolnic, distrusă şi pustiită, teren zguduit de cutremure şi monument istoric deposedat de propriile obiecte de patrimoniu”, după cum precizează Arhiepiscopia Râmnicului.

Începand cu secolul al XVI-lea până în 1890, Schitul Ostrov a fost schit de călugăriţe. În acest schit s-au călugărit soţia lui Neagoe Basarab, Doamna Despina cu numele de Platonida, şi mama lui Mihai Viteazul care şi-a luat numele de Teofana.
Schitul Ostrov este primul așezământ monahal de pe teritoriul actualei Românii pentru călugărițe, lucru remarcat în istoricul schitului afișat la intrare.
Biserica este rezidită pe locul unei biserici mai vechi din secolul al XIV-lea sau începutul secolului al XV-lea, între anii 1520-1521, fiind ctitorită de domnitorul Neagoe Basarab şi soţia sa, doamna Despina.

Biserica ce are ca hram praznicul ”Naşterea Maicii Domnului” a fost sfinţita nezugrăvită, pentru cult folosindu-se în prima fază icoane pictate, aflate astăzi în Muzeul de Artă al României. Altarul a fost pictat în 1752, restul bisericii fiind în stil frescă, de o remarcabilă valoare artistică şi a fost terminat în anul 1760. Tot atunci i s-a înlocuit şi inscripţia din pisania veche cu un text românesc, scris cu litere chirilice.

O mare podoabă de arhitectură interioară, care a infrunţat vremurile, este ”tâmpla aurită”, din lemn de tei care datează exact de la zidirea bisericii. Icoanele împărăteşti sunt foarte vechi, unele ipoteze susţinând că ar fi chiar cele originare. Icoana Maicii Domnului a fost restaurată în 1791 de Ioan Zugravul.

La 22 decembrie 1838 chiliile şi clădirile existente au fost distruse de un incendiu, fiind rezidite pe temeliile vechi în anul 1940. Principalele restaurări s-au făcut în anii 1940, 1956-1957, 1962-1963.

Din timpul lui Neagoe Basarab au rămas trei icoane: Sfântul Nicolae, Coborârea de pe cruce şi Sfântul Sava, toate de o mare valoare artistică, în prezent aflate în custodia Muzeului de Arta al României.
Ostrovul este legat de staţiunea balneo-climaterică Călimăneşti-Căciulata printr-un pod, la o distanţă de 5 km de la halta C.F.R. Călimăneşti-Jiblea.

Drama acestei bijuterii se putea produce în 1980. Oltul a fost ales să fie primul râu din ţară regularizat începând cu anii ’70, în sensul că statul român a început amenajarea hidroenergetică a întregului curs. Nu mai puţin de 20 de hidrocentrale se află azi de la Făgăraş şi până la Dunăre construite.

Încercarea decisivă pentru insulă cât mai ales pentru mănăstirea Ostrov a venit în anii 1978 –1981, când amenajarea hidroenergetică Călimăneşti a hotărât clar: Insula şi biserica trebuie demolate! Nu contau arborii seculari, nici credincioşii.

Negocierile s-au purtat mult între statul comunist şi Biserica Ortodoxă Română în căutarea soluţiilor. Atunci, la insistenţele Episcopiei Râmnicului şi ale specialiştilor (foarte mulţi ingineri din cadrul Ministerului Energiei, directori de şantier), Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, din Bucureşti a elaborat un proiect de salvare a bisericii, foarte complex în acea vreme, prin ridicarea acesteia cu 6 metri, una dintre cele mai riscante soluţii aplicate în domeniul relocării de monumente şi a doua lucrare de acest gen executată pe teritoriul României.
Ridicarea mănăstirii a început pe 11 august 1981 şi s-a derulat fără incidente majore, astfel încât monumentul a fost salvat, iar lucrarea catalogată drept una dintre cele mai curajoase iniţiative în domeniul restaurării.
Astfel insula şi mănăstirea există şi astăzi supraînalţate cu 6 metri. Insula are formă de arcă, este unul din parcurile centrale ale staţiunii, iar mănăstirea de maici – Ostrov situată în partea de sud atrage prin sutele de flori, arbori ornamentali, linişte, turiştii care sosesc în Vâlcea.

foto - Cristina David

Cristina David

Comori din România. Tunelul celor 365 de Sfinți - câte unul pentru fiecare zi din an

Tunelul celor 365 de Sfinți - câte unul pentru fiecare zi

România este o țară plină de locuri deosebite, iar acest tunel este cu siguranță unul dintre ele. În interiorul acestuia, aflat la aproximativ 1.500 de metri altitudine, în stațiunea montană Straja, sunt pictați 365 de sfinți din calendarul ortodox, pentru fiecare zi din an.

Statiunea Straja este situata la altitudinea de 1445 m, in apropierea localitatii Lupeni din judetul Hunedoara. Straja a fost catalogata ca si statiune turistica in anul 2002 dupa amenajarea a sapte partii de schi pentru iubitorii acestui sport de iarna. Accesul se face din orasul Lupeni fie pe un drum de munte asfaltat, fie cu ajutorul telegondolei.

Partia de schi Straja se afla pe panta Muntilor Valcan, un versant nordic din Muntii Retezat – Godeanu si datorita pozitiei, aceasta este acoperita cu zapada aproximativ 6 luni pe an, din noiembrie si pana in aprilie. Aici se organizeaza in fiecare an Cupa Veteranilor, o competitie de schi mult asteptata de catre turisti. 

Cele 7 partii de schi, sunt fiecare echipate cu instalatie de transport pe cablu(teleschi). Patru dintre acestea beneficiaza si de instalatie de nocturna, aceasta facand posibila utilizarea partiilor pana seara tarziu. Partiile sunt in forma de evantai astfel formandu-se suprafete schiabile in lungime de pana la 5 km. Din statiunea Straja se poate urca catre Varful Mutu, cu plecare de la punctul de sosire al teleschiului (partea superioara) aflat la o altitudine de peste 1.700 m.

Pitoreasca localitate dispune de locuri de cazare in cele peste 300 cabane, case de vacanta, pensiuni si vile. Dintre acestea, 38 sunt omologate cu 1, 2 si 3 stele. In statiune sunt mai multe restaurante si centre pentru inchiriere de echipament de schi. Daca mai ai energie, poti sa te dezlantui seara la discoteca de la marginea partiei. construite in ultimii ani.

Schitul Straja - prezentare

La Cabana Montana Straja, în anul 1996, s-a aprins într-o seară lumina într-o încăpere, becul s-a ars, iar flama făcută de filament a imprimat pe sticla becului o cruce. Becul a fost spart de unul dintre turişti, însă la ceva timp, al doilea incident de acest fel a avut loc, o altă cruce apărând pe un alt bec. Acest bec poate fi văzut la schitul din Straja. Omul a luat cel de-al doilea bec şi s-a dus la Stareţul Mănăstirii Lainici, care l-a sfătuit să ridice o cruce. Aşa a fost construită Crucea, în luna octombrie a anului 1996, în memoria soldaţilor români căzuţi în luptele de la Jiu în Primul Război Mondial, dar şi în memoria turiştilor care şi-au pierdut viaţa în zonă.

 Cu o înălțime de 18,6 m și o anvergură a ”brațelor” de 9, monumentul a devenit, rapid, o atracție turistică.
 

Imediat după construirea crucii de către EM Lupeni, iniţiatorul acestui proiect, domnul Emil Părău, a hotărât, împreună cu Episcopia Aradului, să ridice un Schit lângă Cruce, care să aducă pioşenie locului. Din 2006, intrarea în Schitul Straja se face printr-un tunel lung de 50 de metri, pe pereţii căruia este pictat în întregime Calendarul Bisericesc Crestin Ortodox şi scene din Vechiul şi Noul Testament.

In fiecare an, în Vinerea Mare a Sărbătorilor Pascale, are loc în Straja ''Drumul Crucii''.

Din 1999 se reface drumul parcurs de Mântuitorul Isus Hristos, cu cele 14 popasuri, pe un traseu de 10 km. La fiecare dintre acestea există câte un basorelief care simbolizează scena respectivei opriri făcute de Mântuitor în drumul Său către muntele Golgota. La fiecare basorelief soborul de preoţi care participă la procesiune se opreşte pentru a se ruga, citind din Cartea Sfântă cele 12 Evanghelii. An de an, circa 4000 de persoane şi 20 de preoţi participă la procesiunea Drumului Crucii din Straja, ducând pe umeri o cruce în mărime naturală, sculptată cu imagini reprezentând cele 14 popasuri, având încastrată în ea o bucată din lemnul sfânt al crucii purtate de Hristos. Crucea are o greutate de 100 de kilograme, 4,40 m lungime şi 2,20 m lăţime; ea străjuieşte altarul Schitului timp de un an de zile, apoi - anul următor, tot în Vinerea Mare - este coborâtă la Cimitirul Eroilor pentru a fi apoi readusă la Straja. 

Schitul Straja este un schit ortodox cu hramurile: Înălțarea Sfintei Cruci și Sfinții Împărați Constantin și Elena, aflat în apropierea Crucii Eroilor. Schitul cuprinde o bisericuță din lemn și câteva chilii și datează din 1999.
 

O candelă, veșnic aprinsă, este mutată, 24 de ore din 24, în fața icoanei sfântului care marcheză data curentă în calendar, informează a1.ro

 sursa: mistere-romania.info si alte surse internet

Cristina David