CETATEA FAGARAS

CETATEA FAGARAS - unul dintre cele mai mari si mai bine conservate fortificatii medievale din intreaga tara si chiar din Europa.

Cetatea Fagaras – un colt de istorie vie

Asezat undeva la jumatatea drumului intre alte doua mari centre medi...evale – Brasov si Sibiu, orasul Fagaras are istoria sa. Centrul de interes al orasului, din acest punct de vedere, este Cetatea Fagaras, unul dintre cele mai mari si mai bine conservate fortificatii medievale din intreaga tara si chiar din Europa. Acest complex feudal a carui edificare a demarat spre sfarsitul secolului al XIV-lea (conform unor studii constructia a inceput in 1310) si a carei construire a continuat, prin adaugiri succesive, pana spre jumatatea secolului al XVI-lea, a avut la baza o fortificatie din lemn, protejata cu un sant si un val de pamant, ridicata in secolul al XII-lea. Prin urmare s-a facut dovada existentei unei organizari politico-militare autohtone voievodale timpurii in Tinutul Fagarasului. Interesant este faptul ca Tara Fagarasului – si implicit cetatea Fagaras – a fost in stapanirea domnitorilor munteni, cu intermitente, pana la jumatatea secolului al XV-lea.

De-a lungul existentei sale fortul a fost resedinta unor domnitori valahi precum Vlaicu Voda si Mircea cel Batran, apoi a fost locuit de principii ardeleni, pentru ca in final, Cetatea Fagaras sa ajunga sub stapanirea membrilor dinastiei de Habsburg. În perioada 1507-1848, cetatea a avut 33 de capitani supremi. A fost mult timp un centru important pe harta principatelor romanesti gazduind chiar, de cateva ori, sedintele Dietei Transilvaniei. Probabil ca cel mai important vizitator al cetatii a fost voievodul Mihai Viteazul. Soarta a facut ca, in urma pierderii luptei de la Miraslau, Mihai sa se adaposteasca pentru o vreme aici. Familia sa va ramane in cetate pana în anul 1601.
Ulterior Cetatea Fagaras a fost utilizata in diverse scopuri. O perioada speciala este cea cuprinsa între anii 1948 – 1960, cand a functionat ca inchisoare pentru detinutii politici ai regimului comunist. Ca urmare a acestui fapt in incinta sa a fost infiintat un Muzeu al Rezistentei Anticomuniste din Romania. Din 1965 intregul complex functioneaza ca muzeu, adapostind si Biblioteca Municipala.

http://www.brasovpress.ro/2012/06/04/cetatea-fagaras-un-colt-de-istorie-vie/ See More

Centrul unuia dintre cele mai mari domenii din Transilvania, care la 1632 cuprindea 52 de sate, cetatea Făgăraşului a fost, începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi mai cu seamă în secoul al XVII-lea, reşedinţă nobiliară şi princiară importantă.

Construirea unui punct fortificat la Făgăraş trebuie pusă în legătură cu poziţia sa strategică – la jumătatea drumului comercial dinspre Sibiu şi Braşov şi în vecinătate Ţării Româneşti (de a cărei istorie a fost legată), stăpânirea cetăţii dovedindu-se foarte importantă. Ştefan Mailat şi Gaşpar Becheş au folosit-o ca piesă de bază în lupta pentru tronul Transilvaniei, Mihai Viteazul a considerat-o ,,cetate de scaun”, principele Gabriel Bethlen i-a acordat întâietate faţă de Alba Iulia în modernizarea fortificaţiilor, iar Mihail Apafi o va transforma, datorită poziţiei sale întărite, în reşedinţă princiară. Aici, în cetatea Făgăraşului s-au ţinut între 1670 şi 1691 11 Diete şi 18 delegaţii (reuniuni mai restrânse), în timp ce la Alba Iulia 15 Diete şi 3 delegaţii.

 http://www.istorie-pe-scurt.ro/cetatea-fagarasului-bijuteria-din-inima-romaniei/

Cristina David

Satul cu o singură uliță si peisaje mirifice de poveste

 

La aproximativ 100 de kilometri de Arad, pe o coama inalta a Munţilor Zarandului, se află un sat ascuns de ochii lumii, unde poveştile bunicilor despre lumea de altădată se transformă în realitate. Din localitatea Buteni se desprinde un drum spre comuna Chisindia de care apartine satul Vasoaia așezat într-un cadru natural deosebit la aproape  600 de metri altitudine, între păduri de foioase și fânețe. Din Chisindia  drumul asfaltat urcă pe culmea dealurilor și te poartă cale de 11 Km prin locuri frumoase, printre păduri și fânețe, făcându-te să dorești să te oprești mereu să admiri  peisajul care încântă ochiul și sufletul  deopotrivă, iar de acolo până la Văsoaia mai sunt 10 kilometri. Până anul trecut, la sat se ajungea doar pe jos, căci ultima parte a drumului, abruptă, nu putea fi străbătută cu maşina. Anul trecut, asfaltul a ajuns până în mijlocul satului iar accesul este mult mai uşor pentru cei care doresc să se desprindă pentru un sfârşit de săptămână sau chiar pentru mai multe zile de agitaţia oraşului.
Satul cu o singura ulita
Într-o zonă de o frumuseţe sălbatică, viaţa sătenilor din Văsoaia e de-a dreptul arhaică, netulburată prea mult de influenţele lumii moderne care au pătruns tot mai mult în mediul rural mai puţin izolat. Cătunul a fost electrificat abia în urmă cu două decenii iar cei aproximativ 60 de locuitori, cei mai mulţi oameni în vârstă, continuă să ducă o viaţă domestică, desfăşurată după anotimpuri şi după ritmul impus de animalele care cresc în ogradă. Creşterea animalelor a fost principala ocupaţie a locuitorilor, aici s-au ţinut şi târguri ale celor mai frumoase animale – mai ales vite şi cai dar şi turme de oi – iar la spectacole de folclor parada portului popular şi autenticele cântece populare au fost întotdeauna la mare cinste. Numărul animalelor e însă tot mai mic căci sătenii, în jur de 60 la număr, nu mai sunt în putere pentru a se ocupa de ele.

Satul are în jur de 50 de case, cele mai multe bătrâneşti, grupate pe o singură stradă dar nu foarte apropiate între ele. Există însă şi destule case complet izolate, multe fără gard, ai căror locuitori sunt stăpânii naturii din jur. Apa e luată din câteva fântâni iar pentru animale se mai adună apa de ploaie, telefoane fixe nu există, dar veştile circulă şi chiar localnicii care trebuie să străbată o pădure pentru a ajunge în sat sunt la curent cu „evenimentele” locului. În centrul satului se află biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ridicată acum mai bine de un veac în locul unei vechi bisericuţe de lemn, iar tradiţiile sunt păstrate cu sfinţenie, de bătrânii satului, oameni cu frică de Dumnezeu. Peisajul este de vis în orice anotimp iar sătenii, peste măsură de ospitalieri, bucuroşi oricând să le treci pragul caci oamenii de la deal și munte sunt prietenoși, mai sufletiști și mai aproape de semenii lor. Aici și dacă nu te cunosc  te cheamă în casa lor și te pun la masă , sunt oameni ospitalieri și buni, calzi și cu frică de Dumnezeu. Aerul curat, liniştea, mierea de munte şi fructele de pădure, mâncarea proaspătă şi sănătoasă de la sat, luată din grădină şi de la animalele din ogradă dar şi drumul devenit mai accesibil până în acest paradis montan, atrag tot mai mulţi vizitatori, chiar dacă, cel puţin deocamdată, nu se poate vorbi de agroturism.
Trasee turistice
Cei care aleg să stea mai multe zile în zonă, pot face excursii în împrejurimi, la lacul de acumulare şi barajul de la Tauţ, aflat la o distanţă de câţiva kilometri, sau la grota „Casa de piatră”, care are o suprafaţă de aproximativ 100 de metri pătraţi. De la Văsoaia se mai poate parcurge şi „traseul sălaşelor ţărăneşti” din zonă, care are o lungime de 33 de kilometri, coboară de pe cresta muntelui spre satul Nadăş, străbătând mai multe culmi, cu diferenţe de nivel nu prea mari, şi este accesibil tot anul.
Traseul, marcat, poate fi parcurs în două zile, iar refugiul Strănaşa din apropiarea Nadăşului, o fostă casă ţărănească transformată în obiectiv turistic, poate fi un loc de cazare la un preţ modic sau se pot aşeza corturi.
Surse foto – wikipedia, virtualarad.net, claudiumoga.blogspot.ro, photomagazine.ro, un-munte-de-amintiri.blogspot.ro, imm-arad.ro

Cristina David

 

 

  

 

 

 

 

 

 

  

 

SCHITUL OSTROV - Biserica dintre ape

De ce schitul Ostrov este cunoscut ca biserica dintre ape ?

Râul Olt pleacă din Harghita şi undeva la Turnu Măgurele în judeţul Teleorman soseşte la Dunăre. Este al doilea ca mărime din România, traversează jumătate din ţară, cunoaşte munţi, dealuri şi şesuri. Minunea a făcut ca în dreptul localităţii Călimăneşti, prima aşezare după ce părăseşte Munţii Făgăraşului, Oltul să dea naştere unei insule, singura insulă cunoscută din traseul său itinerar. Este vorba de insula Ostrov. Aceasta frumoasa insula  este azi o arcă, unde Dumnezeu a dorit să aibă o biserică de această dată – biserica dintre ape, prima care s-a înălţat la cer…

Biserica dintre ape, cum mai este cunoscută, schitul Ostrov aflat în Călimăneşti are ca act de naştere documentul emis de cancelaria voievodului Radu cel Mare, la 1500.

„Este atestat documentar ca prima mănăstire de maici din Ţara Românească. Ostrovul va fi pe rând – locaş de rugăciune, loc de surghiun şi penitenţă, incintă ocupată samavolnic, distrusă şi pustiită, teren zguduit de cutremure şi monument istoric deposedat de propriile obiecte de patrimoniu”, după cum precizează Arhiepiscopia Râmnicului.

Începand cu secolul al XVI-lea până în 1890, Schitul Ostrov a fost schit de călugăriţe. În acest schit s-au călugărit soţia lui Neagoe Basarab, Doamna Despina cu numele de Platonida, şi mama lui Mihai Viteazul care şi-a luat numele de Teofana.
Schitul Ostrov este primul așezământ monahal de pe teritoriul actualei Românii pentru călugărițe, lucru remarcat în istoricul schitului afișat la intrare.
Biserica este rezidită pe locul unei biserici mai vechi din secolul al XIV-lea sau începutul secolului al XV-lea, între anii 1520-1521, fiind ctitorită de domnitorul Neagoe Basarab şi soţia sa, doamna Despina.

Biserica ce are ca hram praznicul ”Naşterea Maicii Domnului” a fost sfinţita nezugrăvită, pentru cult folosindu-se în prima fază icoane pictate, aflate astăzi în Muzeul de Artă al României. Altarul a fost pictat în 1752, restul bisericii fiind în stil frescă, de o remarcabilă valoare artistică şi a fost terminat în anul 1760. Tot atunci i s-a înlocuit şi inscripţia din pisania veche cu un text românesc, scris cu litere chirilice.

O mare podoabă de arhitectură interioară, care a infrunţat vremurile, este ”tâmpla aurită”, din lemn de tei care datează exact de la zidirea bisericii. Icoanele împărăteşti sunt foarte vechi, unele ipoteze susţinând că ar fi chiar cele originare. Icoana Maicii Domnului a fost restaurată în 1791 de Ioan Zugravul.

La 22 decembrie 1838 chiliile şi clădirile existente au fost distruse de un incendiu, fiind rezidite pe temeliile vechi în anul 1940. Principalele restaurări s-au făcut în anii 1940, 1956-1957, 1962-1963.

Din timpul lui Neagoe Basarab au rămas trei icoane: Sfântul Nicolae, Coborârea de pe cruce şi Sfântul Sava, toate de o mare valoare artistică, în prezent aflate în custodia Muzeului de Arta al României.
Ostrovul este legat de staţiunea balneo-climaterică Călimăneşti-Căciulata printr-un pod, la o distanţă de 5 km de la halta C.F.R. Călimăneşti-Jiblea.

Drama acestei bijuterii se putea produce în 1980. Oltul a fost ales să fie primul râu din ţară regularizat începând cu anii ’70, în sensul că statul român a început amenajarea hidroenergetică a întregului curs. Nu mai puţin de 20 de hidrocentrale se află azi de la Făgăraş şi până la Dunăre construite.

Încercarea decisivă pentru insulă cât mai ales pentru mănăstirea Ostrov a venit în anii 1978 –1981, când amenajarea hidroenergetică Călimăneşti a hotărât clar: Insula şi biserica trebuie demolate! Nu contau arborii seculari, nici credincioşii.

Negocierile s-au purtat mult între statul comunist şi Biserica Ortodoxă Română în căutarea soluţiilor. Atunci, la insistenţele Episcopiei Râmnicului şi ale specialiştilor (foarte mulţi ingineri din cadrul Ministerului Energiei, directori de şantier), Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, din Bucureşti a elaborat un proiect de salvare a bisericii, foarte complex în acea vreme, prin ridicarea acesteia cu 6 metri, una dintre cele mai riscante soluţii aplicate în domeniul relocării de monumente şi a doua lucrare de acest gen executată pe teritoriul României.
Ridicarea mănăstirii a început pe 11 august 1981 şi s-a derulat fără incidente majore, astfel încât monumentul a fost salvat, iar lucrarea catalogată drept una dintre cele mai curajoase iniţiative în domeniul restaurării.
Astfel insula şi mănăstirea există şi astăzi supraînalţate cu 6 metri. Insula are formă de arcă, este unul din parcurile centrale ale staţiunii, iar mănăstirea de maici – Ostrov situată în partea de sud atrage prin sutele de flori, arbori ornamentali, linişte, turiştii care sosesc în Vâlcea.

foto - Cristina David

Cristina David

Comori din România. Tunelul celor 365 de Sfinți - câte unul pentru fiecare zi din an

Tunelul celor 365 de Sfinți - câte unul pentru fiecare zi

România este o țară plină de locuri deosebite, iar acest tunel este cu siguranță unul dintre ele. În interiorul acestuia, aflat la aproximativ 1.500 de metri altitudine, în stațiunea montană Straja, sunt pictați 365 de sfinți din calendarul ortodox, pentru fiecare zi din an.

Statiunea Straja este situata la altitudinea de 1445 m, in apropierea localitatii Lupeni din judetul Hunedoara. Straja a fost catalogata ca si statiune turistica in anul 2002 dupa amenajarea a sapte partii de schi pentru iubitorii acestui sport de iarna. Accesul se face din orasul Lupeni fie pe un drum de munte asfaltat, fie cu ajutorul telegondolei.

Partia de schi Straja se afla pe panta Muntilor Valcan, un versant nordic din Muntii Retezat – Godeanu si datorita pozitiei, aceasta este acoperita cu zapada aproximativ 6 luni pe an, din noiembrie si pana in aprilie. Aici se organizeaza in fiecare an Cupa Veteranilor, o competitie de schi mult asteptata de catre turisti. 

Cele 7 partii de schi, sunt fiecare echipate cu instalatie de transport pe cablu(teleschi). Patru dintre acestea beneficiaza si de instalatie de nocturna, aceasta facand posibila utilizarea partiilor pana seara tarziu. Partiile sunt in forma de evantai astfel formandu-se suprafete schiabile in lungime de pana la 5 km. Din statiunea Straja se poate urca catre Varful Mutu, cu plecare de la punctul de sosire al teleschiului (partea superioara) aflat la o altitudine de peste 1.700 m.

Pitoreasca localitate dispune de locuri de cazare in cele peste 300 cabane, case de vacanta, pensiuni si vile. Dintre acestea, 38 sunt omologate cu 1, 2 si 3 stele. In statiune sunt mai multe restaurante si centre pentru inchiriere de echipament de schi. Daca mai ai energie, poti sa te dezlantui seara la discoteca de la marginea partiei. construite in ultimii ani.

Schitul Straja - prezentare

La Cabana Montana Straja, în anul 1996, s-a aprins într-o seară lumina într-o încăpere, becul s-a ars, iar flama făcută de filament a imprimat pe sticla becului o cruce. Becul a fost spart de unul dintre turişti, însă la ceva timp, al doilea incident de acest fel a avut loc, o altă cruce apărând pe un alt bec. Acest bec poate fi văzut la schitul din Straja. Omul a luat cel de-al doilea bec şi s-a dus la Stareţul Mănăstirii Lainici, care l-a sfătuit să ridice o cruce. Aşa a fost construită Crucea, în luna octombrie a anului 1996, în memoria soldaţilor români căzuţi în luptele de la Jiu în Primul Război Mondial, dar şi în memoria turiştilor care şi-au pierdut viaţa în zonă.

 Cu o înălțime de 18,6 m și o anvergură a ”brațelor” de 9, monumentul a devenit, rapid, o atracție turistică.
 

Imediat după construirea crucii de către EM Lupeni, iniţiatorul acestui proiect, domnul Emil Părău, a hotărât, împreună cu Episcopia Aradului, să ridice un Schit lângă Cruce, care să aducă pioşenie locului. Din 2006, intrarea în Schitul Straja se face printr-un tunel lung de 50 de metri, pe pereţii căruia este pictat în întregime Calendarul Bisericesc Crestin Ortodox şi scene din Vechiul şi Noul Testament.

In fiecare an, în Vinerea Mare a Sărbătorilor Pascale, are loc în Straja ''Drumul Crucii''.

Din 1999 se reface drumul parcurs de Mântuitorul Isus Hristos, cu cele 14 popasuri, pe un traseu de 10 km. La fiecare dintre acestea există câte un basorelief care simbolizează scena respectivei opriri făcute de Mântuitor în drumul Său către muntele Golgota. La fiecare basorelief soborul de preoţi care participă la procesiune se opreşte pentru a se ruga, citind din Cartea Sfântă cele 12 Evanghelii. An de an, circa 4000 de persoane şi 20 de preoţi participă la procesiunea Drumului Crucii din Straja, ducând pe umeri o cruce în mărime naturală, sculptată cu imagini reprezentând cele 14 popasuri, având încastrată în ea o bucată din lemnul sfânt al crucii purtate de Hristos. Crucea are o greutate de 100 de kilograme, 4,40 m lungime şi 2,20 m lăţime; ea străjuieşte altarul Schitului timp de un an de zile, apoi - anul următor, tot în Vinerea Mare - este coborâtă la Cimitirul Eroilor pentru a fi apoi readusă la Straja. 

Schitul Straja este un schit ortodox cu hramurile: Înălțarea Sfintei Cruci și Sfinții Împărați Constantin și Elena, aflat în apropierea Crucii Eroilor. Schitul cuprinde o bisericuță din lemn și câteva chilii și datează din 1999.
 

O candelă, veșnic aprinsă, este mutată, 24 de ore din 24, în fața icoanei sfântului care marcheză data curentă în calendar, informează a1.ro

 sursa: mistere-romania.info si alte surse internet

Cristina David

CRUCEA de pe CARAIMAN

Răsăritul de soare văzut prin Crucea de pe Caraiman, monument proiectat de arhitecții români Georges Cristinel și Constantin Procopiu la inițiativa Reginei Maria și a Regelui Ferdinand I al României.

Denumirea monumentului este Crucea Eroilor Neamului, dar popular este denumit Crucea de pe Caraiman, fiind trecut pe lista monumentelor istorice cu codul PH-IV-m-A-16887.
Monumentul din Bucegi închinat eroilor neamului căzuți în Primul Război Mondial. La baza vârfului Caraiman se află orașul Bușteni .Crucea Eroilor de pe varful Caraiman reprezintă cea mai mare cruce din lume, ridicată la altitudinea de 2.291 m. Cel care a reuşit să omologheze recordul e fiul unuia dintre muncitorii care au lucrat ca voluntari la ridicarea crucii, în urmă cu 88 de ani.
Unele legende povestesc că acest monument s-a realizat în urma unui vis pe care l-a avut Regina Maria.
A fost inaugurat pe 14 septembrie 1928, de „Ziua Sfintei Cruci“.

Acest monument a fost desemnat de către Guinness World Records ca fiind cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan.
Lucrările efective au fost executate de către Direcția de Poduri din cadrul C.F.R. prin secțiile L1 și L 5 din Sinaia. Proiectul de rezistență a fost întocmit de către inginerii Alfred Pilder și Teofil Revici, diriginte de șantier a fost Nicu Stănescu și șef de șantier maestrul V. Bumbulescu. Fondurile necesare construcției au fost obținute din diferite surse și prin donații de la firme particulare și instituții de stat.
Monumentul a fost confecționat din traverse metalice îmbinate prin nituire într-o rețea. Construcția propriu-zisă a fost realizată efectiv de către Societatea Cultul Eroilor, fiind mobilizați și un număr mare de tineri. Sculele, lemnul, piesele metalice componente și restul materialelor necesare au fost transportate cu trenul până la stația CFR Bușteni. De aici, o parte dintre traversele metalice și celelalte materiale de construcție a fost transportată de care cu boi pe ruta Bușteni – Sinaia – Vf. Păduchiosul – Vf. Dichiu – Platoul Bucegi – Vf. Caraiman, iar restul materialelor, cu funicularul Fabricii de Hârtie Bușteni. Funicularul a transportat piesele pe Valea Jepilor până în Cantonul Schiel – pe Platoul Bucegi, de unde au fost duse pe cărări înguste cu caii și măgarii până în vârful Caraiman.
Deoarece numărul căruțelor din zonă era insuficient, o bancă a acordat un credit cu dobândă mică pentru achiziționarea altora. Drumul era anevoios, o căruță neputând face într-o săptămână mai mult de două-trei transporturi. Pentru punerea la dispoziție a propriilor atelaje, căruțașii - dintre care memoria localnicilor păstrează și astăzi numele celor din familia Clinci, din Sinaia - erau plătiți cu bani, câteva brațe de fân și hrană.
Soclul crucii a fost realizat în anul 1930 din beton armat îmbrăcat în piatră de calcar fasonată și îngrijit rostuită, fiind construit la doi ani după sfințirea Crucii pentru o mai bună încastrare a ei, inițial aceasta fiind introdusă direct în stâncă.[necesită citare] Grinzile Crucii sunt confecționate din zăbrele, golurile dintre bare putându-se umple iarna cu zăpadă înghețată.
Iluminarea
La început iluminatul monumentului s-a făcut cu ajutorul unui generator de energie electrică (localizat în soclul din beton armat) și al 120 becuri de câte 500 W. În anul 1939, Crucea a fost racordată la sistemul energetic național. S-a renunțat astfel la generator ca sursă de iluminare și s-a apelat la sursa cu care era dotată stația complexă de la Coștila (2487 m), legătura făcându-se printr-un cablu subteran.
Până la instalarea regimului comunist în 1948, Crucea era aprinsă în noaptea de Sfânta Maria Mare (15 august), dar și de Înălțarea Domnului (sărbătoare cu dată variabilă, la 40 de zile după Învierea Domnului), când este și Ziua Eroilor.
În perioada regimului comunist, monumentul a fost amenințat cu mutilarea, un primar obedient regimului dorind să-i taie brațele și în vârful coloanei rămase să monteze o stea roșie.
Până în anul 1989 s-a tras un cablu electric, iar în anul 1991 s-a terminat de montat instalația electrică prin efortul Primăriei din Bușteni, al locuitorilor și al unor societăți comerciale, Crucea fiind din nou iluminată. Instalația electrică a fost vandalizată repetat de-a lungul timpului de către unii turiști care s-au cățărat pe Cruce și au spart becurile.
În anul 2003, instalația care lumina crucea s-a defectat. Pentru repararea instalației electrice, au lucrat echipe de salvamontiști care au fost nevoite să transporte în vârful muntelui sute de kilograme de materiale, în ciuda vântului și a temperaturilor deosebit de scăzute. Salvamontiștii au înlocuit mai multe zeci de becuri care nu mai funcționau, instalația fiind repusă în funcțiune în decembrie 2004 și racordată la energia electrica a orașului Bușteni.
Monumentul este în prezent în administrarea Consiliului Local al orașului Bușteni. Astăzi, odată cu lăsarea întunericului, Crucea de pe Caraiman este iluminată cu 300 de becuri de câte 500 W fiecare și poate fi văzută de la zeci de km depărtare, de pe Valea Prahovei. Există un nou proiect, care își propune să acopere Crucea Eroilor cu o vopsea fluorescentă, iar asupra ei să fie proiectat un spot laser.

 

Acces

La Crucea Eroilor Neamului se poate ajunge direct din Bucegi cu telecabina Bușteni-Babele (12 minute), sau urcând pe traseul turistic marcat Jepii Mici (4 ore/4 ore și jumătate; accesibil doar vara, interzis iarna). Se mai poate ajunge cu telecabina Peștera-Babele (8 minute), sau urmând traseul cu marcaje turistice de la Piatra Arsă (1 oră și jumătate), respectiv Vârful Furnica - Telecabina Cota 2000 (2 ore și jumătate), sau pe traseele turistice marcate de la cabana Omu.
Traseele turistice montane cele mai accesibile turiștilor sunt cele de la cabana Babele pe creasta Caraimanului (1 oră și jumătate), sau de la cabana Caraiman pe traseul Brâna Caraimanului (45 de minute).

articol alcatuit de Cristina David

 

 

 

MONUMENTE ALE NATURII DIN ROMÂNIA: Rezervația naturală Cheile Zărneștilor

Rezervația naturală Cheile Zărneștilor 

Rezervația naturală Cheile Zărneștilor este o rezervație de tip geologic mixt situată în județul Brașov, fiind o arie protejată din interiorul Parcului Național Piatra Craiului.

Parcul Național Piatra Craiului, potrivit infoseason.ro, deține o zonă specială de conservare, unde se află patru zone carstice: Cheile Zărneștilor sau Prăpăstiile Zărneștilor pe teritoriul județului Brașov; Cheile Dâmbovicioarei; Cheile Brusturetului; Cheile Dâmboviței pe teritoriul județului Argeș.
Tot aici există o arie de protecție cu o suprafață de 1,5 ha, cu caracter de monument al naturii: Peștera Liliecilor, o zonă cu suprafața de aproximativ 1.200 ha, pe care pășunatul este interzis și 683 ha de rezervație științifică.


Rezervația naturală Cheile Zărneștilor cu o suprafață de 109,80 ha a fost desemnată rezervație naturală în 1938 potrivit infopensiuni.ro, și a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000.
Datorită peisajului stâncos, rezervația este numită și "Prăpăstiile Zărneștilor" și reprezintă un impresionant defileu, lung de aproximativ 5 km situat în partea de nord-est a masivului Piatra Craiului. Cheile încep pe pârâul Vlădușca și continuă până în dreptul satului Măgura. Mergând la pas, parcurgerea peisajelor spectaculoase oferite de Prăpăstiile Zărneștilor se poate face în 45 de minute.
Pereții verticali din calcar, care pe alocuri se apropie până la 5-6 metri, au înălțimi cuprinse între 100-200 m, potrivit turisminzarnesti.ro. În unele zone, Cheile oferă sectoare umbrite de-a lungul întregii zile. În pereții defileului au fost amenajate zeci de trasee pentru amatorii de alpinism și escaladă, cel mai lung având 115 metri.

Canionul e superb, peretii sunt verticali, e o simfonie de granit, arbori si plante, ce-si indrepata toate privirile spre ingusta dunga de cer aflata la 200 m deasupra, atat de rar insorita, e ceva ce-ati vazut doar in filmul "Indiana Jones" inainte de a ajunge la templul Abu Simbel de la Petra, in Iordania. Radacini groase, intortocheate si pline de muschi verzi, se preling si apoi se infig in pintenii de stanca, parca intr-o imbratisare ce are un inceput dar niciodata un sfarsit. De pe platoul invecinat Magura, ai o perspectiva generala asupra cheilor, fapt ce te imbie sa meditezi... si cand te gandesti ca fara Internet puteam sa cad la pat sau sa fac chiar o excursie definitiva in lumea de apoi fara sa vad niciodata aceste fantastice peisaje. Cine a zis ca Romania nu e pitoreasca? Toata excursia din Tg. Mures si pina-n chei nu depaseste un milion de lei si se poate efectua intr-o singura zi. E bine sa ajungeti in canion la prinz, cand soarele e sus si il scalda si-l binecuvanteaza cu razelel lui calde in toata maretia lui.

Accesul în defileu se face din localitățile Zărnești, Peștera, conform aceluiași site. În apropierea cheilor se află situată cabana Curmătura, importantă bază de plecare în traseele din Piatra Craiului. Turiștii sunt întotdeauna impresionați de atracțiile turistice ale defileului: peșterile (Peștera Mare din Prăpăstii, Peștera Mică din Prăpăstii), precum și cele câteva izbucuri, din care Fântâna lui Botorog și Fântânile Domnilor.
Cheile Zărneștilor sunt străbătute de Râul Mare, care, datorită permeabilității calcarelor, dispare pe unele porțiuni, urmând să apară la ieșirea din chei. În bazinul hidrografic al acestui râu s-au format 21 de peșteri.
O perspectivă generală asupra cheilor este oferită de platoul învecinat Măgura. De asemenea, la capătul cheilor se ajunge la locul numit ''La Table'', unul dintre punctele de urcare pe creasta Pietrei Craiului.

AGERPRES/ (Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

postare - Cristina David

Muntii nostri Apuseni

TARA MOTILOR in inima Muntilor Apuseni

Acest binecuvantat tinut aflat in minunatii Munti Apuseni inzestrati din belsug cu multitudine de bogatii de suprafata si de adancime , cunoscut si sub numele de Tara Zarandului - a daruit tarii noastre si neamului romanesc personalitati de renume , suficient sa pomenim cateva doar : Horea, Closca si Crisan (conducatorii rascoalei impotriva Imperiului Austro Ungar si a nedreptei, crudei asupriri a iobagilor romani din zona), Avram Iancu , eroul conducator al revolutiei romanilor din 1848 in Transilvania , Parintele Arsenie Boca numit Sfantul Ardealului, Parintele martir Ilarion Felea care si-a dat viata in teminita de la Aiud, precum multi alti romani neaosi a caror activitate a avut un impact cu totul deosebit asupra luptei pentru drepturile romanilor in toate domeniile activitatii sociale in Transilvania si a imbunatatirii statutului social al marii majoritati a etniei care constituia populatia covarsitor majoritara de mii de ani in tinutul dintre Carpati si Tisa.



http://www.ipedia.ro/tara-motilor-1105/

TARA MOTILOR, un tinut minunat încărcat de istorie

Tara Motilor, sau Tara de Piatră, este situată în regiunea Muntilor Apuseni, pe bazinele superioare ale râurilor Aries si Crisul Alb, fiind un tinut minunat, încărcat de istorie, ai cărui locuitori sunt motii. Aici, în Tara Motilor, din susurul izvoarelor si fosnetul pădurilor s-a născut cea mai frumoasă doină, cântecul de dor si jale al unui popor încercat de istorie. În Tara Motilor am întâlnit alt gen de români, români autentici, verticali, curati la suflet, care trăiesc în spiritul valorilor adevărate. Pilde de vitejie, ca o lectie de suflet a natiunii, ei, motii, au scris istoria noastră având în fruntea lor conducători destoinici, adevărati eroi ai neamului.

Departe de vulgaritatea si agresivitatea marilor orase, Tara Motilor te poartă printre oameni credinciosi, de mult bun simt, care si-au păstrat identitatea si integritatea morală si sufletească. Am întâlnit aici un tărâm de liniste, pace si bucurie, dar si oameni speciali pentru care istoria, traditia si portul sunt litera legii, iar amintirile sunt pagini inedite de viată.

http://www.businesspress.ro/?p=1828

https://www.facebook.com/pages/Romania-May-God-bless-our-Country/699107163441695?hc_location=timeline